Muzica si muzichie

“Muzica te face mai bun” -un slogan,zic eu destul de bine inchegat.Ce bine-i s-adulmeci muzica ,s-o asculti in toate starile posibile ,sa-i simti toate nuantele si vibratiile.
E ca o paine scoasa de la cuptor .Dupa ce se raceste e si mai gustoasa.Muzica iti poate provoca orice: de la isterii,la euforii,de la strambaturi in masina cand conduci pana la somn profund.Nu stiu cum percepi tu muzica dar eu as putea povesti un veac.Eu nu pot trai fara muzica! Tu poti?

Ganduri creponate

Se intampla des sa ai astfel de ganduri …dar pe urma ce bine e.Si stii de ce?Pentru c-au fost de efect; au ajutat la stabilizarea noului material. Nici sa nu te mire  asta .Pe bune! Ma gandeam cat de mult pot gandi uneori ,dar asta nu mai e de bine .

De fapt ,de ce trebuie sa fie de bine sau de rau?

(Incerc sa revin cu scrierile ,aici pe blog,desi nu m-a preocupat prea mult asta. Nu tre’ sa fii mare scriitor sa ai blog,imi zic acum ) .

cupola .treapta unu

-de ce m-ar stingheri cuvintele tale aspre ,când ştiu că ceea ce ai gândit cu adevărat nu s-a reflectat în depozitul meu, muniţia de real şi ireal… dar mai apoi ,ai veni şi ai zice: – te înşeli amarnic dacă ai crede că dispozitivul tău îmi poate reda şi detecta sonoritatea ,castitatea vorbelor mele ; iar eu aş reteza tăcerea: -stii bine că ,uneori ,nici tu nu-ţi recunoşti simţirile şi de aceea e posibil ca maşinăria mea să fie eficientă şi să sesizeze verosimilul. la fel se întâmplă şi cu tubul senzaţiilor mele, atât de pure care nu se lasă filtrate decât în lumina ce n-o pot atinge. e ca şi cum ai vrea să guşti din curcubeul de după o ploaie sănătoasă! mă vei întreba: -de ce te uiţi adânc în bucata despicată de carne din degetul mare? eu aş riposta: are vreo legatură cu drumul cuvintelor tale ce vor fi prinse şi sfârtecate în acele maşinii mele? tu:- da,acel măcel se va răsfrânge fizic asupra ta dacă nu ţi-am trădat aşteptările… te-aş căuta cu privirea : iar în caz contrar? ai evita răspunsul: bătălia din depozitul tău se va fi terminat cu victoria ta. -pesemne, te vei bucura ca un copil ,atunci când îşi cumpără îngheţată dulce,roz . -dar normal,acea veselie va trece ca un avion cu reacţie de pe cer. eu,suspectând: rămân doar cu impresia câştigului? tu,cu orgoliu: ei bine,încă nu s-a pus în funcţiune aparatul ideilor năstruşnice.

Pseudo-eu.

    sunt o bucată de suflet în nemernicia pământeană ,
    la fel pot spune c-ale mele cuvinte colorează un tango al delirului ;
  
   în toamna cimerică,ce fuzionează cu mănunchiul de sentimente…
   înglobate în chinestezia nebuloasei
 
   acolo, în anotimpul acela de străfulgerări,desigur
   coboară-n trepte,
  simfonia gloriilor!
  
  adiind usor şi luminând
  interiorul carapacei mele.

Invoquer.

( o mica incercare).

Sunet…incert,

Apoi mai ferm

Chiar crezi ca te chem?

In inocenta vidului,

In spatele infinitului

…N-aud decat voci inecate,

Si nici pe departe

N-a fost,

Nu era

Sunetul corabiilor blestemate

De apa,de aer,de vant,

Nelasand miraj sa nasca

Si nimic sa impietreasca.

Gandiri critice.

Stiu…..Acum te-ai trezit  si incerci din rasputeri sa-ti aduci aminte ce-ai visat . Clocoteste in creieri  intrebarea: “De ce nu stiu exact ce-am visat?doar eram acolo,stiu sigur”…” inainte de a adormi nu am baut decat o bere in carciuma aia cu scaune mici de lemn ,scrijelite ….so,cred ca ma mai tine memoria”. Asa-i ca visele uneori inteapa,dar simultan te fac sa ranjesti in somn? Si mai ai momente cand revii in lumea reala cu mintea stearsa,de parca cineva a apasat pe butonul negru pe care scrie “delete”. Atunci simti ca te ia naiba….deoarece alaltaseara ai visat asaaa faaain,tot ce ti-ai fi dorit sa traiesti vreodata,ai trait in dimensiunea aceea(si totusi ,te multumesti cu asta,inca ridici armonios din sprancene,like “:> ” )……….Evident,vine clipa cand te interesezi  despre stiinta ce studiaza aceste imagini,auzi pe la prieteni,prin carti….sau poate ca nu,poate doar mie-mi place sa cred asta. Insa ,stiu ca mintea nutreste adevarul si ca uneori ne lasam prinsi in mrejele acestor irealitati .Mirific!